Părinți îngrijorați
Când simțiți că nu mai ajunge o discuție acasă și vreți o privire din afară, fără panică.
Pentru copii
Un spațiu blând, pe înțelesul copilului, în care emoțiile pot fi exprimate prin joc, desen și conversație, nu prin presiune.

Copiii nu vin de obicei „să vorbească despre probleme”. Vin într-un loc nou, cu un adult necunoscut, și au nevoie de timp să se simtă în siguranță. De aceea lucrul cu copiii este mai lent, mai concret și mai atent la relația cu părinții.
Părinții observă uneori schimbări: retragere, furie, frici, somn agitat, refuz școlar sau certuri tot mai grele acasă. Aceste semne pot avea cauze diferite. Nu diagnostichez dintr-o listă de comportamente; explorăm împreună ce anume trăiește copilul.
Cabinetul din Pitești este gândit ca un loc calm. Părinții rămân parteneri în proces: voi decideți cadrul, voi sunteți cei care țin viața de zi cu zi. Eu ofer un spațiu în plus, nu o „reparație” rapidă.
Dacă cel mic se apropie de o altă etapă, consiliere pentru adolescenți poate fi cadrul mai potrivit.
Când părinții au nevoie de un spațiu doar al lor, consiliere parentală sprijină relația de acasă.
Abordarea se sprijină pe psihoterapia centrată pe persoană: respect pentru ritmul copilului, nu „corectare” rapidă.
Puteți face o programare pentru o primă discuție cu un părinte, la cabinet în Pitești.
Când simțiți că nu mai ajunge o discuție acasă și vreți o privire din afară, fără panică.
Grădiniță, școală, mutare, un frate nou, despărțirea părinților sau o pierdere în familie.
Frici, furie, tristețe, rușine sau un corp care „vorbește”: dureri, somn, apetit.
Când vă simțiți blocați în aceleași conflicte și vreți un alt limbaj, nu doar mai multe reguli.
Copilul descoperă un adult care nu-l grăbește și nu-l ceartă pentru ce simte.
Prin joc și conversație, emoțiile greu de numit pot căpăta formă.
Sprijin în fața schimbărilor, fără a forța „să fie curajos” peste noapte.
Părinții primesc observații utile, nu o listă de vinovății.
Când relațiile cu colegii sau cerințele școlare apasă prea tare.
Un ritm predictibil, care contează mai mult decât o singură întâlnire „magică”.
Prima întâlnire este, de regulă, cu adultul care aduce copilul. Vorbim despre istoric, temeri și așteptări.
Urmează întâlniri în care copilul explorează spațiul. Nu-l forțăm să „spună problema”.
În funcție de vârstă, lucrăm prin joc, desen, povești sau dialog simplu.
Periodic, vorbim cu părinții despre ce observăm și despre ce poate ajuta acasă.
Nu există o „reparație” din două ședințe. Copilul are nevoie de timp să aibă încredere.
Uneori comportamentul se intensifică la început, pentru că tema a fost atinsă. Nu înseamnă neapărat că „s-a înrăutățit totul”.
Părinții rămân figura centrală. Terapia nu înlocuiește relația de acasă; o poate sprijini.
Direcția ține de vârstă, de ceea ce aduce familia și de ceea ce arată copilul în relație, nu doar de o etichetă.
Dacă tema principală este adolescența sau parentingul, putem orienta procesul către consiliere pentru adolescenți sau consiliere parentală.
Depinde de situație și de capacitatea copilului de a rămâne într-un cadru. Detaliile le clarificăm la primul contact, fără a forța o întâlnire dacă nu este potrivită.
La început, da, dacă este nevoie de siguranță. Ulterior, unele întâlniri pot fi doar cu copilul, iar altele cu părinții. Decidem împreună.
Nu. Consilierea nu înlocuiește o evaluare medicală sau psihiatrică, atunci când aceasta este necesară. Aici lucrăm cu trăirea și cu relațiile.
Dacă simțiți că familia se învârte în jurul aceleiași teme, o primă discuție poate aduce mai multă claritate — fără grabă.